Un sfat pe care l-am primit adeseori a fost să nu judec pe nimeni, să nu îmi dau cu părerea aiurea, căci posibil voi ajunge şi eu în aceeaşi situaţie. Şi s-a cam întâmplat de câteva ori să fie aşa.
Acum câteva zile l-am cunoscut pe Făt-Frumos. Da, da, chiar pe el. Făt Frumos, înalt, deştept, cu simţul umorului, cu job foarte bun, sportiv şi cu pasiuni nobile. Mai e şi din familie bună şi, pe deasupra, joacă golf. Ce mi-aş putea dori mai mult? Ahh.. şi m-a şi invitat să ieşim.
Am ieşit la prânz duminica. O cafenea drăguţă, mâncare bună, cafea cât de cat ok şi multe multe discuţii. Ne ştiam din vedere de aproape un an, însă prin prieteni comuni ne-am revazut la o petrecere aniversară, iar acum aveam ocazia să ne şi cunoaştem.
Coincidenţă sau nu, ne-am şi asortat ţinutele: eu aveam o rochie midi albastră, el avea pantaloni albaştri şi tricou polo alb, cu dungi gri. Vă spun eu, suntem predestinaţi!
După ce ne-am comandat ceva de mâncare, am început să povestim, pe rând, fiecare cu ce se ocupă, ce reuşite a avut până acum, ce aşteptări, planuri de viitor sau de vacanţă avem în minte, pe unde am călătorit, ce ne-a plăcut din ce am vizitat, ce pasiuni sau hobby-uri avem şi cam cum ne vedem peste ani. Discuţii relaxate, cu multe glume (chiar bune din partea lui, sunt surprinsă!) şi cu uimirea că avem multe lucruri în comun.
Au fost 2 ore în care mi-a povestit despre partidele de golf, mâncarea preferată, părinţi, bunici şi verisori, despre concerte, cărţi sau serialele pe care le urmareşte şi nu m-am plictisit. În mod normal, după jumătate de oră cu un bărbat, mă plictisesc şi încep să mă gândesc când am data scadentă la facturi, când am programare la manichiură, pedichiură şi epilat şi, din când în când, mai schiţez câte un zâmbet admirativ, poate chiar mirat. Asta pentru ca interlocutorul meu să nu cumva să creadă ca el nu este centrul atenţiei mele.
Ei bine, asta nu s-a întâmplat deloc cu Făt-Frumos. El chiar mi-a stârnit interesul şi m-a ţinut captivată. Ba mai mult, după prânz, ne-am şi plimbat, pentru a mai lungi durata întâlnirii. Încă aproape două ore de glume, poveşti care mai de care mai interesante şi dat cu părerea pe diferite teme.
Cu fiecare cuvânt pe care îl rostea, îmi aprindea tot mai tare dorinţa de a-l săruta. Şi nu puteam să nu mă întreb oare cum sărută, cum ar fi să fiu în braţele lui, peste el, sub el, lângă el şi tot aşa. Însă am zis nu. Nu! Nu! Nu! Cu el, Nu!
Cu el vreau să fie altfel, să nu se lase cu sex după prima întâlnire, nici după a doua, poate nici după a treia. Vreau să fie frumos, de basm, conform cu statutul lui de Făt-Frumos. Şi da, ştiu că sunt puţin patetica pentru că gândesc aşa, e ceva absolut nou pentru mine, trebuie să mărturisesc. Nici mie nu îmi place, am criticat (cu voce tare sau doar în gand) şi am strâmbat din nas de câte ori am auzit alte domnişoare spunând asta, însă acum vreau să fie altfel! Adică, să mă las mai greu. O fi bine, o fi rău?
Cele doua ore s-au scurs destul de repede, atracţia dintre noi crescând tot mai tare. O aşa senzaţie euforică n-am mai avut de mult! Îmi venea să ţopăi si să ţip, dar m-am stăpânit. Şi am făcut-o bine de tot, căci atunci când ne-am spus “la revedere”, l-am pupat pe obraz scurt şi i-am mulţumit pentru o după-amiază minunată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu